Satul Bucovinean - cazare Bucovina

Satul bucovinean iti ofera liniste si mancare buna.personalul este f.amabil.curtea ar trebui infrumusetata

Am fost aici si voi reveni.Intr-un peisaj de vis,o pensiune inedita,in case batranesti restaurate.Tanti VIORICA O BUCOVINEANCA DE NOTA 10 insufleteste locul . Vorba ei dulce,bunul simt si bucatele ei intrgesc acest loc minunat si te fac sa-ti doresti sa revii. .

Am rezervat, un grup de 24 pers, cu 8 copii, cele 7 casute pt Revelion. Am vrut sa stam 4 nopti dar dupa 2 am plecat. Caldura nu exista in unele casute (nu mergeau caloriferele) in altele mergeau dar intrucat batea vantul printre barnele din care sunt facute casutele, degeaba. Foarte frig, inclusiv in sala de mese. Mancarea....nu am apucat sa apreciem prea mult din ea.....oricum, doamnele care s-au ocupat de noi au fost amabile si saritoare dar efectiv nu faceau fata la problemele existente.
Si, cireasa de pe tort, intrucat tevile nu erau izolate, in a doua noapte au inghetat toate si ne-am trezit si fara apa.

Patronul nu pare prea interesat de invetitia sa care de fapt a beneficiat de fonduri UE.....ce sa zic, o mare dezamagire. Pacat de peisaj, zona e superba.

Locuri minunate, oameni minunati! Doamna Viorica e un inger, altfel nu-mi explic cum le poate face pe toate! ~Mamaliga de barabule~ e dementiala, tochitura ti se topeste in gura, iar ~laptele acru~ e ceva ce n-ai crezut ca exista! Multumim ca ne-ati facut sa ne simtim ca acasa! Vom reveni cu siguranta!

Inca mi se face pielea de gaina desi au trecut cateva zile de cand am fost in Breaza la Satul Bucovinean. Nu pot numi acest loc "pensiune" pt ca este mult mai mult de atat. Prima senzatie care am avut-o in acest loc a fost o stranie senzatie de "acasa" desi era un loc cu totul nou, cu case vechi de secole in care pluteste un val de amintiri inca vii la tot pasul...lemnul vechi inca bine conservat, iile atarnate pe perete vechi si ele odata cu casele stau drepte parca spunand trecatorilor despre demnitatea si verticalitatea sufleteasca a celor ce le-au purtat odinioara, bundite, sumane, scaune, razboiul de facut covoare, soba, toate creaza acea atmosfera ce azi doar in basme o mai gasim. Da, pt cine inca mai simte romaneste si pt cine inca mai crede ca nu e totul pierdut si ca la noi sunt oameni frumosi si buni, da pt aceeia, cand intri in oricare din casele Satului Bucovinean iti tremura genunchii la propriu, iti vine sa imbratisezi toate lucrurile incarcate cu atatea amintiri...si mai e un lucru ce iti vine sa faci...iti vine sa taci...si taci!!!! Modul in care esti primit de la bun inceput e iarasi deosebit. La prima vedere, pt a putea tine in frau vreo 8 case, o bucatarie ce poate primi pana la 40 de persoane si restul treburilor de prin sat, te duce cu gandul la o armata de oameni. Eiiiii nu e asa. Bunica Viorica(63 de ani), ajutata de nepotelul Marian(8 ani) si un flacau cu ochii ageri (Adi)....ei fac sa fie totul frumos, plin de viata. Bunica Viorica...un inger care acum e la bucatarie si prepara bucate specifice zonei intr-un mod de vis, acu fuge sa aseze ceva prin case, acu e la aninale. Pt ca da, aici veti intalni pe puiutul de ponei (Mariana), purcica (Sanda), cainele ( Razes), alti 4 ponei, pisici, pesti, gaini...bunica Viorica are grija si le vorbeste ca unor oameni. M-au fermecat oamenii si locurile din zona asta...am intrebat daca iarna pot ajunge in zona tinand cont de faptul ca la munte zapada nu glumeste si drumurile pot fi blocate. Bunica Viorica, tot ea, mi-a zis: " dar la noi oamenii sunt gospodari, nu va faceti griji de drum". Si iar am tacut. Am intrebat ce sa fac cu cheia, daca sa o las la receptie sau...si am primit raspuns tot cu aceeasi naturalete: " la noi nu sunt hoti, nu va faceti griji !"....am tacut din nou. Ori eu vin dintr-o alta lume, ori acolo e altceva....cred ca a doua varianta e cea corecta. Sunt din Iasi, imi place Iasul, dar sincer, o parte din mine a ramas acolo....langa bunica Viorica.